agcwelcome31.gif
Paianjenul cu cruce - mancandusi hrana !












external image butterfly.gif








external image butterfly-animated-colourful-pattern.gif




animated-gif-love-you-11.gif



Paianjenul cu Cruce


Paianjenul cu cruce se gaseste pretutindeni prin gradini, tufisuri paduri , pe sub stresinile caselor
unde gaseste un loc potrivit sa-si tese panza argintie,vara si toamna.

Keefers_AnimatedAnimals45.gif
Keefers_AnimatedAnimals333.gif

Alcatuirea corpului. Corpul, acoperit cu un strat subtire de chitina are culoare asemanatoare locului unde traieste.

Partea anterioara este alcatuita din cap si torace, formand cefalotoracele. Partea posterioara, mai voluminoasa, ca un sac neinelat, este abdomenul.


Hranirea. Paianjenul se hraneste cu substante din corpul diferitelor insecte (muste, tantari) care se prind in plasa. Prada este sfaramata cu falcile si paianjenul ii suge continutul. Deci, paianjenul este carnivor care suge hrana.

Respiratia. Aerul intra prin orificiile respiratorii in doi saculeti cu pereti subtiri, care au in interior numeroase foite, ca foile unei carti, strabatute de sange. Acestia sunt plamanii. Paianjenul mai respira prin doua manunchiuri de tubusoare, foarte ramificate, ce pot ajunge pana in interiorul celulelor, unde conduc oxigenul, fara
mijlocirea sangelui.
agfantasy33.gif
animal-1.gif

Leul



Leul face parte din familia Felidae si este una dintre cele patru feline de talie mare din specia Panthera, alaturi de
tigru, pantera si leopard.
Leii pot ajunge la o greutate de 250 kg (in special masculii), din specia lor fiind depasini ca marime numai de tigrii.
In arealul lor formeaza diferite subspecii, care erau considerate in trecut ca specii distincte: leul din Colonia Capului, leul de Berberia, leul de Senegal etc.

Broasca-testoasa de uscat

Este adaptată la mediul terestru. În România, trăiește în pădurile și regiunile de stepă din Oltenia, Banat și Dobrogea.
Țestoasa de uscat se recunoaște după corpul ei scurt, acoperit cu un țest format din 2 părți:
  • carapacea (la partea superioară, bombată, de culoare maroniu-roșcat)
  • plastronul (la partea inferioară, de culoare deschisă)
Ele sunt unite pe laturi, lăsând 2 deschideri prin care ies, la partea anterioară, capul și membrele anterioare, iar la partea posterioară, membrele posterioare și coada. Țesutul este format din plăci osoase bine sudate, acoperite de plăci cornoase. Coastele și vertebrele sunt concrescute cu carapacea. Capul, gâtul, picioarele și coada sunt acoperite de o piele solzoasă de culoare cenușie. Pe lângă organele de simț, asemănătoare cu ale șopârlei, există 2 fălci învelite într-o materie cornoasă ce formează un fel de cioc, cu margini tăioase și fără dinți. Sunt animale greoaie, care se deplasează încet din cauza conformației și a țesutului. Cele 4 membre sunt scurte, așezate lateral și terminate cu degete scurte, prevăzute cu gheare. Se hrănește cu ierburi, fructe, insecte, melci și viermi pe care le taie cu marginea ciocului. Respirația și înmulțirea este la fel ca la șerpi și șopârle.


Broasca-testoasa de uscat







Imagini cu animale !!!!
th_Keefers_AnimatedButterflies12000.gif th_Keefers_AnimatedAnimals57.gif


th_Keefers_AnimatedAnimals42-1.gif
th_animalsreflection_033.gif


th_2076df726a161.gif Keefers_AnimatedAnimals47.gifae380l.gif


Animale pe cale de disparitie !!



Porcul mignor

Porcul mignon (Porcula salvania) este o specie de porc salbatic pitic pe cale de disparitie, ce se gaseste in India, Nepal si Bhutan. Acestia au 55 - 70 cm lungime, 20 - 30 cm inaltime si cantaresc pana la 10 kg. Astazi, numarul acestora a scazut la mai putin de 150 de exemplare. Uzurparea umana este considerata a fi cel mai important motiv pentru scaderea drastica a numarului lor.
Porcul mignon
Porcul mignon




Rasul Iberic

Rasul iberic (Lynx pardinus) este un felina originara din peninsula Iberica din Europa de Sud. Aceste creaturi au 85-110 cm lungime si cantaresc pana la 28 kg. Ele au o blana gri si pete pe corp. Acestea sunt cele mai amenintate specii de pisica din lume. Numai 400 de exemplare au existat in lume in anul 2000 si acest numar a ajuns la mai putin de 100 in prezent.

Rasul iberic
Rasul iberic

Capra Walia Ibex

Aceasta specie de capre (Capra Walie) poate fi gasita in muntii din Etiopia. Cu o greutate ce variaza de la 80 la 125 kg, Walia Ibex are o blana maro ciocolatie sau maro castan si un bot gri maroniu. Braconajul si desertarea habitatului a condus la o scadere foarte mare a numarului acestora, doar 400 dintre aceste exemplare supravietuind. Dar a existat o crestere lenta a numarului lor, avand in vedere ca numai 150-200 de creaturi au existat in 1963. Sunt necesare multe masuri de conservare pentru a se asigura ca aceasta specie nu va disparea in viitorul apropiat.
Capra Walia Ibex
Capra Walia Ibex

Gheopardul Asiatic
Ghepardul asiatic (Acionyx jubatus venaticus), care a fost odata gasit in regiunea dintre Arabia spre India, astazi este limitat doar in Iran. Desi acest ghepard este reperat ocazional in Pakistan, este un fenomen destul de rar. De aproximativ 115 cm lungime, ghepardul asiatic cantareste intre 35 si 55 kg. In 2004-2005 s-a presupus ca numai 50-60 gheparzi asiatici au ramas in lume, dintre care majoritatea in desertul Kavir din Iran. Dar proiecte precum Proiectul de Conservare a Ghepardului Asiatic, Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite dau speranta ca intr-o zi aceasta creatura va fi taiata de pe lista speciilor pe cale de disparitie.
Ghepardul asiatic
Ghepardul asiatic

anim-12.gifanim-11.gif





















Keefers_AnimatedAnimals52bird.gifanim-9.gif


bottlrdbratt-332g-359x480.gif



16.gif
























tumblr_lveu55B90R1qb9pa3o1_500-1-2_zps53833d80.gif

Crapul
Descriere

Dimensiunile obisnuite ale crapului sunt 50-100 cm (10-20 kg), ajungand pana la 140 cm si 45 kg in mod exceptional. Durata sa de viata este destul de lunga pentru lumea pestilor, de 15-20 ani.
Corpul este alungit, comprimat lateral. Gura este subterminala, adaptata gasirii hranei pe fundul apei. Buzele groase sunt de asemenea adaptate la modul de hranire, putandu-se extinde ca un tub. Tot pe buze se gasesc patru mustati scurte, care il ajuta la pipait. Sozii sunt mari. Exista si varietati de crap cu solzi foarte mari si putini (crap oglinda) sau fara solzi (crap golas).
In functie de mediul in care traieste, coloratia crapului difera de la argintiu-auriu in ape limpezi, curate, pana la verzui negricios in lacurile invadate de vegetatie.
Origine
Crapul este originar din Asia Mica. A fost introdus in Europa probabil de catre Romani.

Raspandire
Traieste in toate raurile si lacurile din Europa si Asia. In ultimul secol a fost aclimatizat si in America de Nord si de Sud si Australia, insa in aceste tari este considerat daunator datorita impactului negativ al acestuia asupra speciilor locale. Nu se intalneste in Africa, Siberia. La noi in tara traieste in toate lacurile si raurile de deal si de ses, in Dunare si Delta Dunarii. Apreciaza o apa transparenta, avand pe fund nisip sau mal, bogata in plante acvatice si obstacole naturale.
Inmultire
Are loc la mijlocul primaverii, cand apa atinge 8-10 grade Celsius, dupa ce iese din hibernare. (aprilie - mai). Locul de inmultire este de regula o intinsura creata de cresterea apelor in primavara, cu ape mici si mai calde, cu vegetatie. O femela depune circa 100 000 icre pentru 1 Kg/corp. Alevinii eclozeaza dupa 3 - 4 zile. Primele doua zile se hranesc cu sacul vitelin, pentru ca dupa aceea sa treaca la o hranire activa, in aceleasi ape in care s-au nascut. La venirea toamnei, puii au deja 100 de grame.













external image scheletro-pesce1.jpg

Broasca de lac



Alcatuirea corpului.

Capul, turtit si aproape triunghiular, are doi ochi mari, bulbucati, aparati de uscaciune de doua pleoape, iar in spatele lor urechile care nu au pavilioane. In varful botului se gasesc doua nari mici, care se pot inchide prin niste capacele. Gura larga prezinta dinti marunti nu numai pe maxilar, ci si pe cerul gurii, care servesc mai mult la retinerea, decat la mestecarea hranei.

Limba lata, subtire, cleioasa si despicata la varf se deosebeste de a celorlalte animale prin aceea ca este fixata in fata, prin varf. Astfel, ea poate sa fie scoasa afara cu usurinta.

Capul se continua direct cu corpul. Broasca nu are gat si nici coada.

Corpul este acoperit cu piele lipsita de solzi, subtire, foarte bogata in vase de sange si glande ce produc un lichid, care o mentine umeda si alunecoasa. Totusi, pielea broastei nu poate rezista la uscaciune. De aceea, broasca de lac traieste in locuri umede si umbrite. Ea sta si pe tarm la soare, dar pielea nu se usuca, deoarece aerul din apropierea apei este umed, iar animalul sare din cand in cand in apa.

Locomotia.

Broasca sare, nu merge. Alcatuirea picioarelor ne arata aceasta. Cand sta pe loc, broasca tine picioarele posterioare indoite sub corp. Cand sare, le intinde brusc si corpul ei este aruncat inainte. Revenind pe pamant, se sprijina pe picioarele anterioare. Picioarele posterioare se intind brusc in acelasi timp, spre deosebire de animalele care merg, ale caror picioare se deplaseaza unul dupa altul. Asa se face ca broasca este un excelent saritor.

Tot cu picioarele dinapoi broasca inoata foarte bine in apa.


Hranirea.

Broasca se hraneste cu: insecte, paianjeni, viermi, melci, icre, pestisori etc. Cand o insecta zboara prin apropiere, broasca intinde brusc picioarele posterioare, face un salt si, pentru a o prinde, se foloseste de limba.

Respiratia.

Broasca respira prin plamani. Ea are coastele slab dezvoltate, nu are stern, deci nici cavitate toracica. Respira inghitind aerul. Cand o vedem pe mal inghitind in sec, este o dovada ca inghite aerul.

Deoarece plamanii sunt slab dezvoltati si au suprafata mica, respiratia prin plamani este insuficienta; broasca respira si prin piele — respiratie cutanee. Oxigenul din aer si chiar din apa strabate usor pielea si ajunge in sange. Pielea broastei nu lasa sa treaca gazele decat daca este umeda; uscarea ii aduce moartea prin asfixie. Deci, respiratia prin piele completeaza pe cea prin plamani.

Inmultirea.

In luna mai, masculii ne asurzesc cu oracaitul lor, femelele depun ovule pe care masculii le fecundeaza. Ouale sunt inconjurate cu o materie gelatinoasa, care in contact cu apa se umfla enorm. Ele sunt mici, transparente si au un punct negru la mijloc. Dupa cateva zile, din ou iese o larva numita mormoloc-, care nu seamana cu broasca.

Mormolocul seamana cu un pestisor. Are corpul subtire si lung; este lipsit de picioare la inceput si inoata cu coada lunga, turtita lateral, inconjurata de o inotatoare membranoasa. De o parte si de alta a gatului se formeaza niste foite ramificate — branhii externe. Dupa o saptamana, aceste branhii dispar si se formeaza altele, in interior branhii interne, iar cand se dezvolta plamanii, dispar si acestea.

In acest timp se formeaza picioarele posterioare, apoi cele anterioare. Coada se micsoreaza treptat pana la disparitie; mormolocul s-a transformat in broasca. Deci, broasca se inmulteste prin oua iar dezvoltarea se face prin metamorfoza.

Mormolocul are multe asemanari cu pestii, de pilda: respira prin branhii; alcatuirea inimii si a altor organe ne arata ca broastele de astazi s-au dezvoltat din pestii de odinioara. Trecerea broastelor si la viata de uscat este insotita de aparitia unor caractere de superioritate fata de pesti.

Temperatura corpului broastei este variabila, ca si a pestilor. De aceea, toamna, cand vremea se raceste si insectele dispar, broasca se retrage in namolul de pe fundul apei, unde ramane nemiscata, in stare de amortire, pana primavara, cand se intoarce din nou in apa.

Distrugand un mare numar de insecte, broasca de lac este un animal folositor. De la broasca se consuma muschii picioarelor dinapoi sub numele de «pui de balta».
Animale inrudite cu broasca de lac sunt: broasca raioasa, brotacelul, salamandra, tritonul etc.


external image PICT01831.jpg


















external image PICT0090.jpg

external image Thumb_dscf0532_600x500.jpg

Imagini cu broscute!!!
external image b-422966-Animated_frog.gif



external image Jumping_frog_2.gif






Mamifere

Mamiferele sunt o clasă de animale vertebrate,care nasc pui vii și îi hrănesc cu lapte. Mamiferele sunt cele mai dezvoltate și adaptabile vertebrate, fiind animale homeoterme, care trăiesc în toate mediile de viață. Există peste 5 800 specii de mamifere.
Corpul lor este acoperit cu păr, blană, țepi sau plăci, dau naștere la pui vii și îi hrănesc cu laptele produs de mamele, sunt animale homeoterme, avânt o temperatură medie a corpului de 36-38 de grade Celsius, au glande mamare sub piele, inima este cvadricamerală, cu două atrii și două ventricule, dentiția este alcătuită din dinți specializați (canini, molari, ș. a.) și prezintă 3 osișoare ale urechii medii: ciocănaș, nicovală și scăriță.
Sistemul nervos îndeplinește mai multe funcții și anume: asigură integrarea sistemelor de organe în cadrul organismului, asigură integrarea organismului în mediu. Aceste funcții se realizează prin primirea, prelucrarea, elaborarea și transmiterea de mesaje, mesaje care au ca scop păstrarea integrității organismului și integrarea sa în mediu său de viață.


Sistemul nervos.png
Sistemul nervos.png


Ursus maritimus 4 1996-08-04.jpg
Ursus maritimus 4 1996-08-04.jpg

Polar bear range map.png
Polar bear range map.png

Ursul polar, un exemplu de
adaptare în condiții extreme
Extinderea geografică a ursului polar

Ursus thibetanus 3 (Wroclaw zoo).JPG
Ursus thibetanus 3 (Wroclaw zoo).JPG

Leefgebied aziatische zwarte beer.jpg
Leefgebied aziatische zwarte beer.jpg

Ursul tibetan
Răspândirea ursului tibetan

Brown bear (Ursus arctos arctos) running.jpg
Brown bear (Ursus arctos arctos) running.jpg

Ursus arctos distribution.png
Ursus arctos distribution.png

Ursul brun eurasian
Răspândirea ursului brun
011_Cute-Cat.gifgato-saluda-1.gifblack-cat-gif.gif
oacg305.gif